Lacrima,

Stand ingenuncheata in a mea rugaciune
Cu gandul tot la tine, si la al meu destin,
Imi simt obrajii umezi si perlati...
E semn de ploaie?
Nu !
E-un semn adanc...de lacrima.

Ea poate fi arsura unei clipe
Sau aripa de vant al unui vis in zbor
Sau gheata unui suflet care se topeste.

Ea poate fi durerea unui chin
Sau poate chiar un semn de fericire.
Dar...cine, oare poate sti ?

Lacrima cu un ADN personal si intim
fiecaruia...
Daruita...oferita...sau cazuta la pamant
sorbita...disparuta.

Una dupa alta, lacrima te linisteste
Lacrima te vindeca de...timp
si de uitare.
Ti-a fost data s-o gusti, s-o simti, s-o bei.
Lacrima-i iertare si iubire...
Lacrima-i agheazma sfanta ...a fiecarui chip.

ANA

floarea de mac...

...stiu că am petale de mac in loc de inima, am înțeles că mi-e inima floarea de mac...am înțeles că pentru mine, macii...sunt sublimul iubirii.
De ce?
...pentru ca pentru mine rosul sublim il regasesc in culoarea lor, nu există puritate mai roșie a naturii decât în ...plăpândele lor petale...viață mai fragilă și mai puternică decât a lor.
...de rupi floarea de mac...moare repede..rupi tulpina fragilă...imediat petalele plâng în lacrimi roșii către pământ... plâng eterna suferință...atăt de roșu...atât de pur...atât de repede...
..,de o lasi prada vântului se tânguie, lin, rostind balada celor care își cheamă, în dor, iubirea unul către celălalt – este atâta frumusețe și atâta tristețe în plăpândele lor ființe încât...sunt o minune că trăiesc...
...au balada lor,cantata de poetii indragostiti de ea, balada iubirii în roșu de mac...pe-o petală de mac scriu destul cât să încapă în sufletele dragi care mor cu o toamnă și renasc într-o primăvară...
...trăind într-un mac o iubire de-o vară împletită în cunună de grâu din spic galben de lumină.
...doar iubirea ne poate vorbi într-o petală de mac atunci când cuvintele au încetat să mai existe...pentru ca, s-au împlinit într-un mac...și-o inimă roșie... Vezi mai mult

DOAR...NOI..

...acei doi frumosi nebuni ce au reinventat...dragostea, mai stii ?...doar noi doi stiam iubi...din toata lumea asta numai noi doi....
...doar noi doi simteam...stiam cum este cand iubesti cu adevarat...doar noi doi am invatat si am trait, dorul...atat de simpli....de curati...nevinovati muritori ce priveau cu suflete-copil, un rasarit din mare si un apus pe-un munte..doi iremediabili indragostiti convinsi ca nimeni pana la noi n-a mai iubit asa....si ca nimeni dupa noi nu va mai iubi la fel.
...doua jumatati ale unui intreg primordial, ratacite candva pe drumul vietii...eu si tu.

...vrei sa ne...iubim ?

Ce zici , vrei sa ne iubim?
...oriunde, oricum, oricand, oricat.
...hai sa ne iubim, poliedric, fie cubic, conic, prismatic, sferic si chiar...piramidal.
...sa ne iubim cu tot ce ne este: cu degtele, cu ochii, cu nasul, cu gura si limba...atingandu-ne, privindu-ne, adulmecandu-ne, gustandu-ne.
...hai sa ne iubim in scris, in vorbe, in Braille, in mimica si gesturi, cu litere, cuvinte.
...sa ne iubim, poem si proza si..poveste.
...hai sa ne iubim din varful muntelui si pana la campie...sa ne iubim ocean sau lac, rau sau cascada.
Ce zici, vrei sa ne iubim?
...pentru ca doar asa voi afla cat de mare...cat de multa este iubirea noastra si daca suntem in stare sa o primim...in mine...in tine...in noi , ca apoi sa fim in stare sa daruim din ea si ei...si lui...si lor.

Hai sa ne iubim !
Ce zici...vrei ?

inger pentru eternitate

Fusese si...plecase...mereu i se parea ca este ultima plecare , ultima despartire...il privise in ochi : "ai grija de tine!"..."ba tu, sa ai grija de tine!"...un schimb banal de cuvinte ...nu puteau rosti altceva , din cauza lacrimilor ce le umpleau sufletele...
Acum se gandea, asta facea mereu dupa plecarea lui...se gandea...
Sub lumina lampii turcesti , perdelele din voal albastru inchis ridicate in falduri se prelingeau pana jos pe parchet ca un flux de ocean in valuri de spuma sidefie...afara putea fi ziua sau noapte , nu stia..si de ce ar sti ?..cu ce ar schimba asta , gandul ei catre el...
Pentru ea nu mai conta timpul , nu mai conta de-i azi , sau maine...pentru ea, El va fi timp de acum incolo , ii va fi zi si noapte, azi si maine, vis si certitudine...stia si simtea asta cu fiecare por al ei ce-i purta amprenta catre vesnicie...stia ca-i va ramane inger pentru eternitate..acolo..in partea ei stanga...in buzunarul de la piept .

..un articol interesant...

..de citit...

M-ai minţit, mamă!

Mi-ai spus că pot ajunge oricât de sus vreau, doar să am încredere în mine. Mi-ai spus că trebuie să învăţ bine, să iau note bune, să muncesc mult, să fiu cuminte, să am ambiţie, că totul va fi aşa cum îmi doresc.
Mi-ai spus că pot să evadez din colonie, că lumea în care m-ai născut se întinde acum mult dincolo de gardurile de sârmă ghimpată. Mi-ai spus că trebuie să învăţ limbi străine şi o meserie grea şi cinstită, că trebuie să încerc tot timpul să fiu la înălţime. Că doar aşa o să mă port cu demnitate în lume, că doar aşa n-o să-mi fie ruşine de locul în care m-am născut, că doar aşa o să ţin capul sus. Mi-ai zis că sunt cine sunt, că eu îmi fac viaţa, că nu e nicio diferenţă între mine şi ceilalţi copii, mult mai norocoşi, care s-au născut dincolo de gard.
Mi-ai spus că pot să fug din ţarc oricând vreau. Mi-ai repetat că, dacă voi fi tare pe picioarele mele, nimic nu mă mai poate ţine în loc. Mi-ai spus că nu trebuie să-mi mai fie frică, pentru că viaţa mea va fi mult mai bună decât viaţa voastră furată.
Mi-ai spus să nu-mi pierd niciodată credinţa, pentru că Dumnezeu există şi e aşa ca mine: blând şi bun.
Te-am ascultat, întotdeauna te-am ascultat.
Dar vin lupii, mamă! De ei nu mi-ai spus nimic. Sunt graşi şi corupţi şi fără milă. Sunt cruzi, mamă, sunt răi! Ucid orice e bun, murdăresc orice e curat, muşcă din noi cu ură. Le simt în carne colţii ascuţiţi ca ţurţurii, le simt boturile care adulmecă sângele tânăr. Mi-e frică, mamă, mi-e frică de ochii lor reci ca metalul, ca moartea.
M-ai minţit, mamă, dar te iert şi te iubesc. Ştiu că nu mi-ai vrut decât binele.

Mi-e frig, mamă, mi-e tare frig…

Florin Negruţiu - redactor-şef al ziarului Gândul